Ajunse acasă pe la orele dup-amiezii. Soarele plutește ușor pe cerul senin, însă nu mai arde cu aceeași forță ca pe la ora 12, așa că Robyn hotărî să meargă pe plajă. Își luă costumul de baie protocaliu, din două piese, și o eșarfă albă legată de brâu.
-Am ieșit puțin pe plajă, zice băgând capul în biroul tatălui ei.
Oftează scurt; tatăl ei e acolo, ca întotdeauna, închis într-o cameră în compania actelor lui. Bărbatul își ridică puțin capul din foile pe care le dactilografia.
Robyn ar fi dorit să îl ia de mână si să îl tragă după ea pe plajă, ca să-l învețe să pescuiască alge cu gura. Sau să facă scufundări în stil balenă. Ori alte chestii pe care le inventase de-a lungul timpului. În schimb, după ce îi aruncă o privire mai scurtă de o secundă, Kyle își întoarce capul în foile lui.
-Ok, să te întorci înainte de...
Robyn închide ușa înainte să afle acea "prețioasă" informație. Considera asta un lucru destul de enervant, deoarece Kyle știa că oricum Robyn se va fi întors mai repede. Mereu. Nu că nu ar fi dorit să stea cat mai mult posibil, însă ce avea defapt de câștigat? Preferă să fie acasă cu câteva zeci de minute înainte, decât să-l îngrijoreze de moarte pe tatăl ei... Poate relația lor tată-fica nu se îmbunătățise cu mult de când aterizaseră pe aeroportul din Los Angeles, însă nu putea să îl îngrijoreze degeaba. Niciodată nu a putut.
Mai face o oprire în demisol pentru a-și lua Mp3-ul, ca să nu fie singură printre necunoscuți, apoi dă să iasă, însă se oprește pe scări; camera ei arată exact că o cameră de psihopat dintr-un thriller.
"Auch" - gândi. "Cat adevăr..."
Contrastează enorm cu ceea ce e deasupra; lux la fiecare pas. Kyle mereu îi zice să își schimbe camera, dar casa nu avea mansardă, așa că Robyn înclină spre a-și păstra încăperea în care fusese fosta spălătorie a casei. Cel puțin nu mai mirosea a clor sau a detergenți.
Iese pe ușa din fată a reședinței McThorn, o clădire impozantă,dintr-un cartier plin de bogătani care-și permiteau să cumpere fericirea, însă și cu oameni simpli, modești, ce reușiseră să-și creeze o lume a lor, numită simplu "acasă"..Cam asta era noua lor reședință. Construită într-un cartier plin de contraste, și totuși echilibrat, era cea mai mare din împrejurimi.
Ajunge pe plajă, locul unde puștani în sorturi multicolore se dau mari cu mușchii făcuți de la surf și escaladat gardurile iubitelor. Robyn se simte puțin claustrofobica; aici pare că toată lumea știe pe toată lumea, numai ea e un meteorit cu perucă ce tocmai a aterizat de pe marte.
Dintr-o parte a plajei se aud țipete de încurajare și aplauze, și fata observă că aproape toți merg acolo, așa că, în spiritul turmei se alătură. Dar, o cam regretă. Pe o mini scenă e concurs de tricouri ude, pentru fete, iar lângă scenă un concurs de băut, pentru băieți.
Favorita în concursul de tricouri ude e o tipă, Ash, care chiar nu are ce caută acolo. E aproape plată. Robyn regretă imediat că nu și uase tricoul la ea. Ash e șnur. E plată. Ca o scândură. Doar că unele scânduri au mai multe forme ca ea.
Cat despre băieți, se întrec și nu prea, mai mult se uită la tricourile ude ale fetelor. Simte cum cineva o ia de braț și o trage din mulțime. Nu se împotrivi, chiar voia să plece din mulțimea aia de adolescenți foarte [foarte, foarte, foarte] hormonali.
După câteva minute de mers, tipul ce a cules-o fin mulțime se oprește, aproape de stânci și o invită să ia loc pe un prosop verzui, lângă care erau trântite mai multe electronice.
-Deci, lume nouă p-aici? întreabă băiatul încercând să pară macho.
-Da...și stai...tu ești comitetul de primire? răspunde fata ridicând din sprânceană.
-Oarecum. Comitetul de primire pentru roșcate fierbinți, rade el scoțându-i limba.
-Văd roșcata, dar nici urmă de fierbinte, spune ea uitându-se în ecranul MP3-ului.
-Eu le văd pe amândouă, zambi el luând loc lângă ea.
-Cred că am pornit cu stângul, raspunde îndepărtându-se puțin de el. Cum te numești?
-Păi, eu mă numesc Shane. Și... și tu cum te numești?
-Robyn....zice într-un final fata, după ce i se păru că pielea lui Shane nu mai era chiar atât de interesantă.
Dar... atâtea gânduri în capul ei, și nu toate pentru sub 18 ani. Își stopează tumultul de gânduri, zicându-și că nu e politicos.
-Și de unde ești tu, Robyn? întreabă el nonșalant făcându-i din nou privirea captivă, de data asta în ochii lui căprui.
-New York. Și de ce m-ai luat de acolo? îl întreabă înclinând capul spre direcția din care Shane o adusese.
-Pentru că în puțin timp, toți băieții s-ar fi îmbătat, și atunci, vai de fetele din public. Mai ales de roșcatele hot nou-venite, zâmbi el cuceritor.
-Corect ...fix pe mine ar fi sărit toți, rade înfiorată de briza ce venea dinspre oceanul fierbinte. Hai în apă, zice brusc, ridicându-se și trăgându-l și pe Shane.
Shane luă puțină apă în căușul mâinilor și, presimțindu-i acțiunea, fata se scufundă la timp, înainte să fie stropită. Printr-o sclipire de geniu ce o avu, imediat după Robyn, văzând că nu mai iese, se scufundă și el, însă roșcata era deja departe, la vreo 3-4 metri de el, căutând niște scoici. Brusc, simte că două mâini o cuprind, găsindu-și loc undeva pe talia ei, și abdomenul ăla genial la care se holbase pe uscat, își găsise loc, lipit pe spatele ei puțin bronzat.
- Te-am prins! zice el când în sfârșit sunt ambii la suprafață.
- Nu și dacă te prind-uiesc eu! spune Robyn sărind pe el și trântindu-l în apa puțin adâncă, picând exact peste el.
Nu își amintea exact cat timp a stat sub apa, cert e că s-a trezit întinsă pe nisip, aproape de prosopul verde al lui Shane, iar capul o durea foarte, dar foarte tare. Chiar dacă își simțea mâinile mai grele decât pot doi culturiști duce, iar gravitația îi trăgea capul la puțin sub nivelul mării, prin sforțări supra-omenești reușește să se ridice în fund fără prea multe daune interioare, și începe să se uite după dragul de Shane care era exact în dreaptă ei, întins pe burtă su cu capul îndreptat spre ea. Gentil, încercă să îl trezească.
-Shane! șopti și îl scutură puțin.Shane! repetă acțiunea, însă de data asta cu mai multă forță.
"Legumele noastre din cămară, are noroc că e drăguț!" - gândi, cu greu abținându-se să nu exagereze cu scuturatul. Se întoarce pe burtă și începe să se uite insistentă la el.
-Woh-ce nai...Doamne Dumnezeule! zice el la puțin timp după ce Robyn a început să se holbeze la el.
-De obicei prefer Robyn, dar merge și așa... zambi ea, râzând malefic în gând, știind că tehnica cu holbatul nu dă niciodată greș. Mă bucur că te-ai trezit, zâmbi fata.
Shane se ridică și privi câteva secunde soarele înainte să își aducă aminte de ceva.
-Pff, trebuie să ajung la mall să îmi iau un nou stick de memorie, zâmbi Shane strângându-și electronicele împrăștiate pe prosopul verde, asta e total virusat.
"Oups, a zis cuvintele magice!" - Robyn zâmbi în sinea ei.
-De ce, care-i sunt simptomele? întreabă îngrijorată.
-Nu-l mai citește...de ce? Careva să zică, te pricepi?
-Nu, începe modestă, însă am mai rezolvat d-astea.
Îi ia laptopul din mână, puțin învechit, și introduce stick-ul în spațiul pentru USB. 2 fișiere cu viruși troiani. Downloada repede un antivirus de la rețeaua Wireless a plajei și șterge cele două foldere.
-Ca nou! spune înmânându-i sticul.
-Nu credeam că o să văd așa ceva...zice băgându-și mică ustensila în buzunarul sortului de baie.
-Am făcut și chestii mai mărețe.
-De exemplu?
-Am intrat în rețeaua de foldere a școlii și am produs puțin haos, îndeajuns cat să se dea tezele înaintea zilei de naștere a unei colege, am băgat pe net poze cu directoarea, oamenii până și acum se miră de ce nu pot fi șterse... am împiedicat decathlonul școlii pentru că „invitații” aveau de gând să ne saboteze, chimic vorbind... și multe altele.
-Super! Deci, până la cat ai voie afară?
Ea , Robyn Amber McThorn, stă până când se plictisește. Sau până e forțată să plece.
-Până vreau eu să intru în casă, zic eu.
-Stai să ghicesc: mama e plecată iar tata nu știe ce să facă cu tine...?
-Nu, din contră...cred, știe prea bine de când mama nu mai e. Mă lasă în boii mei, fac ce vreau, când vreau, cum vreau și dacă vreau.
Moaca i-a picat atunci când prima propoziție a căpătat punct. Robyn s-a obișnuit să o spună, chiar dacă celorlaltora le e greu să o audă. Uneori se miră cum de tipa egală cu toți, cea care ajută pe toată lumea, se poate ajuta singură. Simplu? Nu are vreme de problemele ei; atâta timp cat ceilalți zâmbesc, poate zâmbi și ea.
-Și dacă începi să pui întrebări despre asta, o să simt nevoia subită de a mă duce acasă, zâmbi ea văzându-i fata total contrariată. Nu îmi pasă că iți pare rău, știu că asta vrei să zici, dar e degeaba. Nici mie nu îmi mai pare rău, știu că acolo sus a mai fost numit un înger, și asta e tot ce contează.
-Ești prea generoasă...trebuie să fi mai egoistă, zice el.
-Wow, și premiul pentru cel ce mi-a zis-o a mia oară merge catree Shane! Felicitări, cum te simți tu, mare câștigător?
-Lasă ironiile, Robyn... vorbesc serios.
-Mai avem premii, oameni buni, nu închideți televizorul! adaugă ea zâmbind.
-Unde am pus telecomanda aia idioată? zice el mimand cum că ar căuta o telecomana, făcând-o să radă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu